"A fost odata... " nu voi incepe astfel, ci pur si simplu am sa va scriu ca si cum m-as confesa jurnalului meu...
Atunci cand am o clipa de repaus, gandurile ma inunda, nu- mi dau pace. Imi place sa filosofez, recunosc.
Sunt prins intr- un iures al hazardului, al framantarilor. Constiinta? Ce mai inseamna acest cuvant? Mai am constiinta binelui? Poate. Da, insa o incalc. Cred ca sunt prizonierull propriilor greseli si a propriilor curse. Sunt prizonierul propriilor iluzii...
Spre cine ma indrept? Spre ce? De ce? NU STIU, inca! Totul e un haos in jurul meu, in mintea mea si in sufletul meu.
Traiesc doua lumi: una reala, care este in prezent, si alta- imaginara, faurita in mintea mea. Aceasta lume este tainica si frumoasa, in acelasi timp. Aceasta lume imi permite sa fac ceea ce vreau, imi permite sa fiu cu adevarat FERICIT. Dar, tot aceasta lume, poate distruge multe vieti, multe...
Uneori ma intreb daca e real ceea ce mi se intampla. Si este! Necesita multa tarie de caracter, multa putere si rabdare. Insa, cea mai mare intrebare a mea este: de ce a permis Dumnezeu sa ma indragostesc de o persoana interzisa, o persoana minunata, fata de care am cel mai mare respect si cea mai mare consideratie? DE CE?
Totul a pornit de la infiriparea unui gand in mintea mea tainica, de la o framantare, o presupunere, pentru ca mai apoi sa se transforme in ...realitate! Dintr- o data m- am trezit regizorul proprie- mi vieti, al carui actor principal sunt chiar eu.
Ce ma ajuta sa ies la liman? Cine este acea luminita care ma scoate din tot haosul vietii mele? EA. Este EA.
Si imi revin. Imi revin fiindca toate intrebarile mele sunt retorice. Nu am inca un raspuns la ele si nu mi- a dat nimeni un raspuns. Tu imi spui mereu ca n- are rost sa- mi mai pun aceste intrebari, pentru ca raul e deja facut si imi repeti adesea "traieste clipa!"
De ce nu vreau sa pun capat acestei situatii? Am vrut de foarte multe ori, dar ...n- am putut...Pentru prima data in viata mea am fost egoist: atunci cand m- am indragostit de ea si cand m- am decis sa accept aceasta relatie.
Amintiri de neuitat, amintiri de vis...De ne- am fi intalnit in alte vremuri, iubita mea...Ce bine era, ce bine era!
Daca as putea sa reiau viata de la inceput, m- as indragosti si te- as iubi tot pe tine, iubita mea, dar la momentul potrivit! TE IUBESC!
Si daca uneori fug, fug de mine insami, pentru ca eu...eu imi sunt cel mai mare dusman!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu